-
1 lay
I 1. [lei] past tense, past participle - laid; verb1) (to place, set or put (down), often carefully: She laid the clothes in a drawer / on a chair; He laid down his pencil; She laid her report before the committee.) a pune, a depune2) (to place in a lying position: She laid the baby on his back.) a culca3) (to put in order or arrange: She went to lay the table for dinner; to lay one's plans / a trap.) a pune, a pregăti4) (to flatten: The animal laid back its ears; The wind laid the corn flat.) a culca5) (to cause to disappear or become quiet: to lay a ghost / doubts.) a îndepărta6) ((of a bird) to produce (eggs): The hen laid four eggs; My hens are laying well.) a oua7) (to bet: I'll lay five pounds that you don't succeed.)•- layer2. verb(to put, cut or arrange in layers: She had her hair layered by the hairdresser.) a(-şi) aranja părul în şuviţe; a tunde în scări- layabout- lay-by
- layout
- laid up
- lay aside
- lay bare
- lay by
- lay down
- lay one's hands on
- lay hands on
- lay in
- lay low
- lay off
- lay on
- lay out
- lay up
- lay waste II see lie II III [lei] adjective1) (not a member of the clergy: lay preachers.) laic2) (not an expert or a professional (in a particular subject): Doctors tend to use words that lay people don't understand.) neprofesionist•- laymanIV [lei] noun(an epic poem.) -
2 go to bed
1) (to get into bed: I'm sleepy - I think I'll go to bed now; What time do you usually go to bed?) a merge la culcare2) ((often with with) to have sexual intercourse with; to have a love affair with.) a se culca cu, a face dragoste cu -
3 lay out
1) (to arrange over a wide area (especially according to a plan): He was the architect who laid out the public gardens.) a amenaja; a proiecta2) (to spread so as to be easily seen: He laid out the contents of the box on the table.) a expune3) (to knock unconscious.) a culca la pământ4) (to spend (money).) a cheltui5) (to prepare (a dead body) to be buried.) a înfăşura/a îmbrăca (un mort) -
4 rest on one's laurels
(to depend too much on one's past successes and therefore make no further effort.) a se culca pe lauri
См. также в других словарях:
culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… … Dicționar Român
aşterne — AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p.… … Dicționar Român
doborî — DOBORÎ, dobór, vb. IV. tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A… … Dicționar Român
lungi — LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. ♢ expr. (refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum =… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român
găină — GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina… … Dicționar Român
pologi — POLOGÍ, pologesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage1 (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se … Dicționar Român
culcuş — CULCÚŞ, culcuşuri, s.n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor şi al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaş pentru oameni; locuinţă. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze … Dicționar Român
tăvăli — TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte şi pe alta pe pământ, în iarbă etc. ♢ expr. (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. tranz. A bate pe cineva trântindu l şi… … Dicționar Român
aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… … Dicționar Român
culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – … Dicționar Român